Popescu, Răsvan

Popescu, RăsvanPopescu, Răsvan
Răsvan Popescu (născut în anul 1962) în București, este scriitor și scenarist. A debutat editorial în 1991 cu volumul de proză scurtă „Subomul”. A urmat romanul „Prea tîrziu” (1996) ecranizat de Lucian Pintilie, film selectat la Festivalul de la Cannes. Alături de Radu Aldulescu a reluat colaborarea cu Lucian Pintilie în 1998 la filmul „Terminus Paradis”, premiat la Festivalul Internațional de la Veneția. În 1999 publică romanul „Omul cu cioc și gheare”, ecranizat de Nicolae Mărgineanu sub titlul „Faimosul Paparazzo”. În 2002 apare jurnalul „Purtătorul de cuvânt”; revine la același gen în „Cutia cu maimuțe” (2013). În 2005 publică romanul „Femeia visurilor”, ecranizat de Dan Pița; va colabora cu regizorul și la următorul său film, „Ceva bun de la viață”, premiat la Mons. Alte două pelicule sunt inspirate de povestiri care se regăsesc în acest volum: „Noro”, în regia regretatului Radu Gabrea și „Război în bucătărie”, realizat de Marius Barna. În 2015 apare romanul „Oameni care nu contează”. În prezent Răsvan Popescu este Vicepreședinte al Consiliul Național al Audiovizulalului.

Titluri autor