Gârleanu, Emil

Gârleanu, EmilGârleanu, Emil
Emil Gârleanu n. 4/5 ianuarie 1878, Iași – m. 2 iulie 1914 Craiova. Prozator. A debutat cu volumul „Bătrânii” (1905), în care sunt evocați boieri de viță veche, patriarhali și visători, superiori lumii noi, burgheze, care i-a ruinat. Cel mai cunoscut volum a lui Emil Gârleanu este „Din lumea celor care nu cuvântă” (1910), în care a relatat întâmplări alegorice din viața gâzelor, păsărilor, animalelor și plantelor. Un alt volum, „Nucul lui Odobac” (1910), dezvoltă tot o temă semănătoristă: dispariția țărănimii patriarhale și a obiceiurilor tradiționale. Alte opere: „Cea dintâi durere”, 1907; „Odată!”, 1907; „Într-o zi de mai”, 1908; „1877. Schițe din război”, 1908; „Punga”, 1909; „Trei vedenii” 1910; „Amintiri și schițe” 1910; „Visul lui Pillat”, 1915; „O lacrimă pe-o geană”, 1915; „Povești din țară”, 1916; „Culegătorul de rouă”, 1919 etc.

Titluri autor